Au bătut clopotele în această dimineață, din nou, peste România, a rugăciune în Liturghie. Au bătut la sate și au bătut la orașe, au bătut în biserici și au bătut în catedrale, au bătut în vârfuri de munte și au bătut în vale, pe Cale...

Și au răsunat a jale, teamă și dor în sufletele tuturor celor care astăzi, în contextul pandemiei, asemenea femeilor mironosițe s-au întrebat de la primele ore ale dimineții ”Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?”. 

Dacă Duminica trecută, ne-am identificat cu îndoielile lui Toma, astăzi, chemarea Bisericii este de a ne regăsi, fiecare în parte și toți împreună, în dăruirea, grija, curajul, jertfa și credința de nestrămutat a Sfintelor Femei Mironosițe așezate în Duminica a treia după Paști, spre cinstire, vrednică amintire și povățuire. 

Și n-am scris și Dragostea. Dar ce să fie toate cele mai sus enumerate dacă nu sfinte lucrări ale ei? Grija de toți și toate, dăruirea până la jertfa de sine, curajul de a înfrunta munții neputințelor de tot felul pentru crezul lor, credința de nestrămutat în Hristos Cel Înviat - toate vindecătoare de teamă și care au făcut din Femeile Mironosițe primele martore ale Învierii lui Hristos.

Despre sărbătoarea acestei zile, despre vindecarea lumii de teamă și exemplul Sfintelor Femei Mironosițe, ne-a vorbit Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului.

Cuvântul Ierarhului

Foto: PS Emilian Crișanul binecuvântând femei creștine, în timpul unei Sfintei Liturghii săvârșită la Mănăstirea Prislop 

Femeile Mironosițe  - vindecarea lumii de teamă

”Duminica a 3-a după Paști este cunoscută în Biserica noastră și este trecută în calendar drept Duminica Sfintelor Femei Mironosițe (Marcu 15, 43-45; 16, 1-8), adică a acelor femei prezente adeseori în preajma Mântuitorului Iisus Hristos și a grupului de apostoli înainte de răstignirea și moartea Domnului și primele care află de la Înger vestea Învierii.

În dimineața Învierii, femeile mironosițe veniseră să desăvârșească ritualul ungerii cu mir, făcut în grabă vineri către seară, după ce Iosif din Arimateea și Nicodim s-au ocupat de înmormântarea Domnului Hristos. Îngrijorate de greutatea îndepărtării pietrei de la ușa mormântului („Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?”), femeile mironosițe află de la înger că Hristos a înviat, iar ele devin vestitoare ale Învierii Sale din morți. 

Sfântul Ioan Gură de Aur compară, prin contrast, curajul femeilor mironosițe cu teama prea mare a ucenicilor Mântuitorului Hristos. Sfântul Evanghelist Marcu arată că în sufletul acestor femei iubirea sau prețuirea față de Domnul Hristos era mai mare decât teama de primejdie. Sfântul Evanghelist Matei ne spune că pe când mergeau ele de la mormânt spre casă, Hristos Cel înviat din morți le-a întâmpinat și le-a zis: „Bucurați-vă, nu vă temeți!” (Matei 28, 9-10). 

Astfel, dragostea, fidelitatea și curajul lor au fost răsplătite cu bucuria de a-L întâlni primele pe Însuși Domnul Iisus Hristos după Învierea Sa.

În dimineața Învierii Domnului, femeile mironosițe au fost cele mai curajoase ființe umane dintre toți cei care L-au cunoscut pe Hristos. Dragostea și credința le-au întărit sufletește. Când iubești și prețuiești mult pe cineva, găsești timpul necesar și curajul de a înfrunta dificultăți și obstacole pentru a ajunge la persoana iubită sau prețuită. Cine crede în Domnul Hristos și Îl iubește pe El se întâlnește cu El.

Femeile mironosițe constată astăzi pentru noi toți că moartea care ne sperie atât de mult, duce de fapt, la înviere. Duce la viața în Hristos, cu o condiție, însă: să-L slujim pe Domnul Hristos ca Dumnezeu adevărat, și El va ridica piatra de pe mormântul mentalității noastre pământești, de pe gândirea noastră la cele materiale și trecătoare.

Întâlnirea cu Hristos Cel înviat o trăim și noi când mergem la Biserică și sărutăm Icoana Învierii Sale de pe Sfânta Evanghelie sau de pe analog, atunci când ascultăm Evanghelia Învierii și apoi ne împărtășim cu El din Sfântul Potir.

De la femeile mironosițe care s-au închinat lui Hristos în dimineața Învierii, învățăm cum trebuie să-L întâmpinăm și să-L primim pe Hristos Cel înviat: cu metanie până la pământ, iar slujitorii atunci când intră în Sfântul Altar trebuie să se închine până la pământ, ca și când ar cuprinde picioarele Mântuitorului Hristos, simbolizat prin Sfânt... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății