Religie

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, strălucirea bunei credințe

17.02.2020 ⋅ 0 comentarii

”Mari sunt faptele credinţei! În izvorul văpăii ca într-o apă de odihnă Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Că în foc cu totul fiind ars, ca o pâine plăcută Preasfintei Treimi s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre!” (Tropar)

Voievodul mucenicilor,  apărătorul credincioșilor, surpătorul păgânătăților, a mucenicilor podoabă și bucurie, a Bisericii lui Hristos înfrumusețare, strălucirea bunei credințe, ocrotitorul ortodocșilor, Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron este săbătorit în fiecare an la data de 17 februarie. 

Sfantul Teodor Tiron a trăit în secolul al III-lea și a fost ofițer în armata romana în timpul împăraților Maximian și Maximin, pătimind ca martir după ce l-a mărturisit pe Hristos pe la anul 289. 

Când ceilalți ostași din legiune au început să aducă jertfe zeilor, Sfântul Teodor Tiron s-a retras în cortul său. La întrebarea dacă este singur creștin a mărturisit: ”Sunt creștin, am fost și voi fi și cred în Iisus Hristos Domnul nostru!”. 

Ajungând în fața judecătorului, acesta i-a zis:"Jertfeşte zeilor, Teodore, şi te vei libera de chinurile ce te aşteaptă; pentru că rău şi cu amar ai să mori", însă Sfântul Teodor i-a răspuns "Muncile cele aduse de tine asupra mea nu sunt chinuri; pentru că Domnul şi Împăratul meu, Iisus Hristos, este înaintea feţei mele, izbăvindu-mă de muncile tale şi pe Care tu nu-L vezi, de vreme ce nu vezi cu ochii minţii".

Vrând a-l supune la diverse chinuri, Hristos Cel mărturisit de el avea să îl ajute, temnița în care fusese pecetluit pentru a-l lăsa să moară de îngeri umplându-se, iar mai târziu, flăcările în care fusese aruncat prefăcându-se ca o lumânare. 

Sfântul, mulţumind lui Dumnezeu, şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. "Şi am văzut, zice scriitorul care a fost martor, cinstitul şi sfântul său suflet ridicându-se spre cer, ca un fulger!". O femeie, Evsevia, a cumpărat moaştele lui cu multă bogăţie şi le-a dus în patria ei, Evhaita, şi-l avea ajutător la toată nevoia. Nu numai ea, dar şi toţi bolnavii locului aceluia şi lumea toată îl avea doctor sufletesc şi trupesc şi nu numai citi erau aproape, dar şi cei ce erau îndepărtaţi luau deasemenea, darurile lui.

Multe au fost minunile săvârșite de Sfânt, pe cei robiţi i-a eliberat, bolnavii i-a vindecat şi pe fiul unei văduve l-a eliberat din robia perşilor. În Constantinopol era o biserică a lui, care se numea Fanerotis (adică arătătoare). Oricine ar fi pierdut pe robul său, numai dacă ar fi venit într-acea... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Glasul Cetății